Eu si Pinguinourso
Era o zi normală de treizeci si unu Martie. Tocmai ce venisem de la tară. După ce am mâncat,m-am pus în pat și am adormit brusc.
Următoarea dimineață am auzit bătăi în ușa și am realizat ca eram singură acasă așa că am deschis și am văzut o cutie imensa in fața ușii alături de un bilet pe care scria ''LA MULȚI ANI!''. Era ciudat că nu era ziua mea. Inițial am crezut că era o farsă de întâi Aprilie,dar avea adresa,numele,numărul de telefon si C.N.P-ul meu,deci nu era o farsă.
Când am realizat cât de grea era cutia, mi-am sunat cel mai bun prieten,Paul,pentru a ma ajuta. In zece minute,Paul a ajuns la mine și am reușit sa băgăm cutia in casă.
Când am deschis-o,am văzut o ființă ciudată care avea in jur de 1.60 m,cap si picioare de urs,corp de pinguin si aripi de găină. Aceasta ființă avea pantaloni scurti de blugi si un sutien de plaja.
Când Paul a văzut fiinta,a scos un țipăt înfiorător si pe loc l-au lăsat picioarele. El și-a revenit după cateva minute, timp în care ne-am uitat unul la altul nedumeriti,neputand să silabisim nici măcar un cuvânt. Mi-am făcut curaj să întreb ceva dupa 2 minute:
-Nu vă suparați,cum vă numiți?
Iar spre surprinderea noastră,auzim o voce blândă dar groasă care spune:
-Nu vă speriați,eu sunt Pinguinourso, dar mi se spune si Pinghi. Am venit aici sa îmi fac prieteni.
Atunci am realizat ca Pinghi nu voia să ne facă rău,ci ne voia binele. Atunci ne-am făcut un nou amic cu care credeam ca ne vom intelege bine,ceea ce s-a și întâmplat.
Din acel moment suntem nedespărțiți!
Era o zi normală de treizeci si unu Martie. Tocmai ce venisem de la tară. După ce am mâncat,m-am pus în pat și am adormit brusc.

Când am realizat cât de grea era cutia, mi-am sunat cel mai bun prieten,Paul,pentru a ma ajuta. In zece minute,Paul a ajuns la mine și am reușit sa băgăm cutia in casă.
Când am deschis-o,am văzut o ființă ciudată care avea in jur de 1.60 m,cap si picioare de urs,corp de pinguin si aripi de găină. Aceasta ființă avea pantaloni scurti de blugi si un sutien de plaja.
Când Paul a văzut fiinta,a scos un țipăt înfiorător si pe loc l-au lăsat picioarele. El și-a revenit după cateva minute, timp în care ne-am uitat unul la altul nedumeriti,neputand să silabisim nici măcar un cuvânt. Mi-am făcut curaj să întreb ceva dupa 2 minute:
-Nu vă suparați,cum vă numiți?
Iar spre surprinderea noastră,auzim o voce blândă dar groasă care spune:
-Nu vă speriați,eu sunt Pinguinourso, dar mi se spune si Pinghi. Am venit aici sa îmi fac prieteni.
Atunci am realizat ca Pinghi nu voia să ne facă rău,ci ne voia binele. Atunci ne-am făcut un nou amic cu care credeam ca ne vom intelege bine,ceea ce s-a și întâmplat.
Din acel moment suntem nedespărțiți!
Comentarii
Trimiteți un comentariu